Sub bolta turlei

 Ieri am terminat de pictat  Pantocratorul din turla bisericii "Sf Imparati" din Independenta-CT .
Sub Pantocrator ramai tot om cu carne si sange si stofa ce-ti acopera goliciunea,  si atitudine ce-ti acopera pacatele, si statura ce se poate masura cu centimetrul de croitorie sau cu ruleta( cazul  celor ce picteaza in biserici). Ramai ce esti daca nu ti-ai dorit sa iti schimbe viata truda ta. Dai slava manuind pensula si iti batatoresti o poteca spre mantuire. Calea e imparateasca. Cu adevarat de imparat ! Esti creator. Dar de aici incep necazurile ! Esti sau nu esti? Cat de creator esti daca te uiti la modele?Se intampla tuturor sa traga cu ochiul(unii cu proiectorul,altii cu "pauza" ,altii cu indigoul...). Ramane creatie sau ramane reproducere?Ce faci pe perete? O adaptare, recolorare, deformare cat incape in priceperea si mestesugul tau? Ai o obligatie in a respecta iconografia, uneori culoarea, mai mereu locul . Ce nu vine din obligatie dar vine din talantul neingropat ce cauti sa inmultesti , este creatie. Cand are o constanta, o perpetuare a motivelor, cromaticii, greselilor sau atitudinii in desen, este deja stil propriu. Aci incepe lumea proprie a pictorului. Buna sau rea, ideala sau nu, lumea lui. Nu o comisie de evaluare stabileste pretul lui. Atunci cine? Vremea ce te poate pastra sau nu. Amintirea oamenilor. Si aceasta poate fi o forma de viata dincolo de moarte.
Mai sus am scris despre cei ce picteaza in biserici. Cred ca asta e deosebirea dintre cei care picteaza in biseica sau o biserica. Unii acopera peretii, altii picteaza peretii.
Eu ma framant. Imi declin vietuirea schimbata de munca mea .  Mai presus de orice dorinta ce nu tine de cei ce traiesc in preajma mea este asta : sa nu dospesca sufletul meu, neframantat indeajuns !

Blogul meu nu-i de litere. Incerc sa adaug aici doar culoarea ce am reusit sa prind sub turla. Ca nu este asa cum imi doresc sa fie, stiu! Dar gandesc spre altceva si tinderea mea e sa pot sa imi adaug brate mai multe sa nu scap nicio picatura de lumina ce-mi vine trimisa. Spun mereu: sfantul sa-mi iasa nu sa-l fac eu. Si pentru asta muncesc si-mi adaug brate in umeri. Poate vor deveni aripi...